Teoria ciclului de afaceri constituie una dintre cele mai viguroase contribuții austriece la știința economicã.
– Potrivit teoriei austriece a ciclului de afaceri, la baza expansiunii din faza inițialã a ciclului se aflã o creștere a volumului de credite din economie:
• o creștere a prețurilor
• o scãdere a ratei dobânzii sub nivelul care ar predomina în absența fluctuației monetare.
– Aceastã extindere a creditului poate fi provocatã:
• de intervenția Băncii Centrale,
• de sistemul de rezerve fracționare.
– Este de fapt vorba de:
• credite reale
• credite de consum
– A fost o vreme când teoria austriacã a ciclului de afaceri a dominat mediul universitar, dar ea a fost "eliminatã" de competiția cu teoria keynesistã.
-Teoria austriacã nu a reușit sǎ demonstreze în timp util cǎ nu este nevoie în mod necesar un remediu la crizã; cel mai bun tratament al crizei, spuneau austriecii, este prevenirea ei.
– Guvernul nu trebuie în nici un caz sǎ mai stimuleze cererea agregatǎ ci trebuie sǎ accepte abținerea în consum pentru realizarea unui potențial real de creditare prin creșterea economisirii. în concluzie, având în vedere cǎ soluția în cazul recesiunii se fundamenta pe reținerea statului de a interveni, indiferent de direcție și pe favorizarea doctrinei „laissez-faire”, teoria liberalã a austriecilor era în completã contradicție cu etatismul, cu socialismul și cu interveționismul la modã în epocã.
