« Back to Glossary Index
- moneda:
- înlătură inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc între toate bunurile din economie.
- duce la disocierea schimbului marfă contra marfă în două operațiuni distincte: o operațiune de vânzare (flux real contra flux monetar) care permite obținerea de monedă și o operațiune de cumpărare (care permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obținerea bunurilor reale)
- in evoluția economiei monetare, anumite bunuri au servit ca monedă, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile. După cel de-al doilea război mondial, în Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plată, țigările. Comercianții le-au acceptat ca mijloc de plată pentru vânzarea de produse, precum pâinea, laptele, hainele și alte bunuri de strictă necesitate, întrucât puteau să își procure tot ceea ce doreau cu țigările respective. într-o formă mai atenuată, utilizarea țigărilor ca mijloc de plată a caracterizat și țările estice, inclusiv România în anii ’70-’80. Chiar la începuturile anilor ’90 în Uniunea Sovietică țigările erau utilizate ca mijloc de plată pentru procurarea unor produse occidentale, precum aparatura video, ori pentru câștigarea accesului spre putere.
- Aceste exemple ilustrează că pentru acceptarea unui bun ca monedă și ca mijloc de plată nu este necesară intervenția guvernelor, în scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritățile au declarat drept monedă anumite bunuri (metale prețioase, bijuterii), dar funcționarea sistemelor respective nu a fost posibilă, întrucât bunurile în cauză nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plată. în anul 1828, guvernul rus a încercat să introducă platina, ca metal monetar, însă abandonează acest sistem, datorită rarității metalului și a valorii foarte ridicate.
- în prezent, recunoașterea generală ca mijloc de plată de către toți participanții la derularea tranzacțiilor din economie, este atribuită bancnotelor, monedelor metalice și banilor de cont sau scriptuali.