« Back to Glossary Index
- v.1 – in general prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportare la un criteriu de calitate care poate fi un standard sau o norma
- v.2 – prin audit se înțelege examinarea profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situațiilor financiare anuale.
- v. 3 – auditul este o examinare metodică realizată în vederea determinării dacă activitățile și rezultatele relative la subiectul examinat satisfac dispozițiile prestabilite și dacă aceste dispoziții sunt puse în operă într-un mod eficace și apt în vederea atingerii obiectivelor
- v. 4 – opinia exprimată de auditor asupra situațiilor financiare că au fost stabilite sub toate aspectele semnificative conform unui referențial contabil identificat. Pentru opinie auditorul folosește expresia “ dă o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer sub toate aspectele semnificative” fiind formule echivalente.
- v.5. – activitatea, realizată de persoane autorizate, de examinare obiectivă a ansamblului activităților entității economice, care are ca rezultat formularea unei evaluări independente a managementului riscului, a controlului și proceselor de conducere, și a unor sugestii pentru îmbunătățirea eficacității operațiunilor, în scopul sprijinirii realizării obiectivelor entității economice (definiția auditului, aplicabilă și domeniului bancar)
- auditul trebuie să restabilească o încredere rezonabilă între producătorii și utilizatorii de informație contabilă.
- rolul lor de a asigura utilizatorii de informații că s-au respectat principiile contabile general acceptate și procedurile interne stabilite de conducerea întreprinderii, precum și reflectarea imaginii fidele a situațiilor financiare reprezintă cheia succesului în menirea pe care o au.
- elementele principale care definesc auditul:
- examinarea unei informații trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;
- scopul examinării unei informații este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
- opinia exprimată asupra unei informații trebuie să fie responsabilă și independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilități pentru activitatea sa și trebuie să fie o persoană independentă;
- examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.
- cand utilizam auditul ?
- Cu titlu preventiv …
- în cadrul unui program de audit pentru :
- aprecierea eficacității unei organizații, a unui proces, a unui procedeu.
- calificarea și urmărirea unui furnizor.
- Cu titlu curativ …
- în situații delicate :
- faliment (insucces) al prestațiilor.
- stări de lucruri.
- considerații etimologice și evoluționiste privind auditul:
- deși cuvântul audit a pătruns în limbajul cotidian al societății românești în forma sa englezească, se pare că originile acestuia se găsesc în latinescul auditus, care înseamnă a asculta, a audia. Acest termen avea chiar o conotație financiară, în Roma antică fiind practicată verificarea verbală a fondurilor sau ascultarea fondurilor.
- există, așadar o primă semnificație a activității de audit – aceea de verificare; sensul acesteia s-a îmbogățit pe măsură ce activitatea economică a devenit din ce în ce mai complexă, în condiții de risc amplificat. Astfel, în timp, nu a mai fost suficient controlul asupra unor anumite domenii, înregistrări sau evidențe, ci asupra întregii contabilități și gestiuni; a fost făcut saltul de la aprecierile cantitative la cele calitative, de la constatări la consultanță; nu a mai fost suficientă verificarea post factum, ci a devenit importantă prevenirea manifestării riscurilor, iar greutatea s-a deplasat de la auditul extern la cel intern. în același timp, aria activității de audit s-a extins de la administrarea banilor publici către întreprinderile private. Atât procesul acesta evolutiv, cât și considerațiile filosofice (de exemplu, chiar contabilitatea poate fi considerată formă a auditului, în măsura în care metoda evidenței în partidă dublă reprezintă o formă intrinsecă de verificare, nu?) explică multiplele valențe conferite auditului în zilele noastre.
