presupune un act de alegere a solutiei optime din multimea solutiilor posibile. Alegerea respectiva are la baza o motivatie complexa care merge de la consecintele obiective determinate in mod stiintific de analiza informationala pana la interesele economice si sociale individuale si colective.
Fiecare tip de motivare are elemente de care decidentul va trebui sa tina cont in alegerea solutiei optime. Rolul principal revine, insa, motivarii stiintifice, realizata pe baza informatiilor determinate prin modele care au in vedere factorii obiectivi prezenti in mecanismele interne ale productiei si consumului. Stabilite astfel, informatiile financiare, cuprinse in solutiile posibile pentru deciziile financiare strategice, au o baza obiectiva si pot influenta favorabil si celelalte tipuri de motivare a deciziei ( psihologica, teleologica axiologica ).
Adoptarea solutiei optime pentru decizia financiara strategica are in vedere si procesul decizional in care se fundamenteaza si se realizeaza deciziile financiare tactice, ambele tipuri de decizii fiind intr-o permanenta corelare pe parcursul realizarii lor. Nivelul repartitiei financiare totale este influentat in mod direct de posibilitetea de realizare a deciziei financiare totale