Dictionar Economic

• instrumente indirecte – sunt utilizate de către Banca centrală în relațiile cu celelalte bănci și cu agenții nefinanciari. La modul tradițional, această categorie include instrumente care permit controlul asupra costului și asupra cantității de monedă centrală; (corespund acțiunilor asupra pieței)
• în aceasta categorie a instrumentelor pot fi incluse următoarele tipuri de operațiuni și măsuri adoptate de Banca Centrală:
• operațiunile de open-market și acordarea de credite cu rată variabilă a dobânzii pe piața monetară sau financiară;
• operațiunile de rescontare; plafonarea disponibilităților pentru rescontare și stabilirea costului rescontării (rata de rescontare sau taxa oficială a scontului); operațiuni de swap valutar;
• avansurile acordate de către Banca Centrală statului și celorlalte bănci; determinarea plafonului și a costului (ratei de dobândă) pentru aceste avansuri;
• constituirea rezervelor obligatorii obișnuite și cele constituite asupra depozitelor;
• facilitati permanente;
• creditul de licitatie;

• instrumente directe – sunt reprezentate de măsurile care îi afectează, în mod direct, pe utilizatorii și deținătorii de monedă, inclusiv instituțiile financiare. (constituie măsuri ale autorităților monetare)
• în aceasta categorie pot fi încadrate obiective cantitative globale și
  obiective selective, dintre care pot fi enumerate următoarele:
• încadrarea creditului bancar sau a finanțărilor;
• încadrarea sau limitarea depozitelor remunerate și gestionate de către bănci;
• raportul dintre credite și fonduri proprii;
• coeficientul de utilizare obligatoriu, concretizat în portofoliul minim de obligațiuni, bonuri de tezaur;
• controlul emisiunilor de titluri pe piața financiară;
• stabilitatea ratei de dobândă debitoare sau creditoare;

• instrumentele care permit controlul operațiunilor cu străinătatea includ următoarele:
• controlul schimburilor (împrumuturi externe autorizate, piața devizelor, reglementarea poziției externe a băncilor, depozitele constituite de Banca centrală din devizele achiziționate de către agenții nefinanciari);
• reglementările aplicabile dobânzilor plătite pentru depozitele nerezidenților și nivelul ratelor de dobândă;
• rezervele obligatorii constituite pentru depozitele nerezidenților;
• intervențiile Băncii Centrale pe piața schimburilor valutare.

• diversitatea instrumentelor de politică monetară utilizate de băncile centrale reflectă următoarele nevoi ale acestora:
• să asigure îndeplinirea controlului asupra obiectivelor monetare;
• să adapteze instrumentele și procedurile de operare, astfel încât să reflecte constrângerile instituționale (masa monetară, structura pieței monetare și a celei de capital, sistemul de plăți interbancare);
• să asigure și alte obiective subsidiare considerate importante de către bănci, pentru transmiterea politicii monetare;
• să reflecte circumstanțele macroeconomice și particularitățile regimului cursului de schimb etc.

• în funcție de situația conjuncturală a economiei, autoritatea monetară poate decide creșterea sau diminuarea ofertei de monedă prin utilizarea instrumentelor de politică monetară, utilizându-se două tipuri de măsuri reunite în:
• politica monetară expansionistă (lejeră sau ușoară);
• politica monetară restrictivă sau restrânsă.

.